Agentul de pază care execută serviciul „după ureche”

          În România, firmele de pază au luat o amploare fără precedent în ultimii ani. Este un lucru benefic pentru că cei care apelează la serviciile acestor societăţi pentru că au de unde alege şi îşi pot impune propriile standarde de calitate a serviciilor pentru care plătesc. Acest lucru se întâmplă doar teoretic pentru că din punct de vedere practic, lucrurile stau altfel. Dar ce se întâmplă oare când în locul serviciilor promise, beneficiarii primesc doar prestaţii de „toată jalea”?

          Un exemplu edificator este cel trimis de un cititor al cinstitului meu blog şi al înţepătoarelor sale postări.

          Amicul meu, indignatul cititor, îmi relatează cu lux de amănunte toată tărăşenia, punându-mi la dispoziţie dovezi care nu pot fi contestate. Dar, ce s-a întâmplat de fapt?

          Omul, a mers în data de 02.03.2013 la ora 13.30 la magazinul MEGA IMAGE – CRÂNGAŞI de unde a cumpărat o sticlă de whisky Macnair’s. A plătit-o la una din casele de marcat şi urma să iasă din magazin.

Domnul agent de pază LIXANDRU PETRE

          În acel moment casiera strigă: „Paza, … Caietul!”. Agentul de pază, care este angajat al societăţii de pază DELTA FORCE SOLUTIONS (conform înscrisurilor de pe uniforma sa), soseşte conştiincios cu un registru şi un pix pentru a nota datele sticlei de whisky cumpărată de client. Datele i le-a comunicat casiera care a încasat contravaloarea produsului. Agentul în cauză nu a înţeles codul comunicat de casieră şi ca să-şi facă treaba, „aşa cum scrie la carte”, a luat sticla de băutură din sacoşa clientului şi a început să-şi noteze codul produsului.
          Întrebarea este: „Cum îşi permite agentul de pază să caute în sacoşa unui client fără a-i cere consimţământul pentru aceasta?” Oare acea sacoşă (geantă, poşetă, după caz) nu este proprietatea exclusivă a celui ce o deţine cu deplin drept?

          Urmarea? Clientul s-a supărat foc şi a reproşat agentului de pază că nu îşi cunoaşte meseria. Mai mult decât atât, omul a început să-i „predea” un curs scurt despre modul de executare a serviciului şi comportamentul în diferite situaţii, lucru care l-a pus în inferioritate pe agentul de pază care nu prea ştia ce are de făcut. Apoi, ca să fie „tacâmul complet”, i-a solicitat agentului de pază neinstruit să-şi cheme pe şeful de tură pentru a-l înştiinţa şi pe acesta despre cele întâmplate. 



 Şefa de tură căreia i s-a reclamat situaţia

          Soseşte şeful de tură, o doamnă minionă cam de 1,45 m, simpatică ce-i drept, dar fără autoritate. Amicul meu nemulţumit îi relatează cele întâmplate, fapt care atrage din partea „şefei” o mulţime de scuze şi de regrete.

          Omul nostru nu este mulţumit doar cu aceste păreri de rău, drept pentru care, solicită ca aceasta să facă o informare (raport) către şeful său ierarhic cu privire la cele întâmplate. Ca să o impulsioneze, promite că va informa el personal conducerea DELTA FORCE SOLUTIONS despre incident. De asemenea, amicul indignat, o informează pe şefa agentului că va verifica dacă aceasta i-a respectat doleanţele.

          Peste câteva ore, omul se întoarce la magazin şi după ce a cumpărat câte ceva, merge la şefa de tură şi o întreabă dacă a raportat incidentul. Întrebarea primeşte un răspuns pozitiv. La fel de pozitivă este şi recunoaşterea faptului că agentul, şi nu numai el, nu este instruit.

          Din discuţia post-incident, cu agentul de pază implicat, domnul PETRE LIXANDRU, reiese că acesta a greşit regretabil.

          Pe tot parcursul discuţiilor, există o abundenţă de scuze şi fraze ca „Nu se va mai întâmpla…” sau „Am greşit, recunosc. Asta este!”

          Dovada celor afirmate, este prezentă într-un material video: Click aici. Filmul recunoasterii faptelor prezentate  
          Din păcate, acesta nu este un incident izolat. Dacă aveţi curiozitatea să căutaţi pe Google sau pe alt motor de căutare astfel de incidente, veţi fi uimiţi câte astfel de situaţii pot exista. Aceste întâmplări, încep de la o postură şi o conduită demnă de catalogarea „bătaie de joc” şi se termină cu încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare.

          Ce părere aţi avea dacă la societatea pe care o conduceţi, aţi avea un agent de pază ca şi domnul din imagine? Multumesc pentru poză cinstitului blog http://mielu007.wordpress.com/ al domnului MIELU007.

          Dar oare de ce se întâmplă asemenea lucruri?

          În primul rând, beneficiarii serviciilor de pază, cum este cazul celor de la MEGA IMAGE, organizează licitaţii pentru achiziţionarea acestor servicii. Scopul declarat este îmbunătăţirea serviciului de pază.

          Din informaţiile pe care le deţin în acest moment, preţul pentru serviciul de pază de la MEGA IMAGE se situează la o valoare situată sub 7 lei/oră/agent pază, criteriul de selecţie a ofertelor fiind „preţul cel mai scăzut”. Astfel, o mulţime de firmuliţe, care nu au cine ştie ce dotare sau bază umană de selecţie, se prezintă la aceste licitaţii şi ofertează din greu cu preţuri fără acoperire, ajungându-se şi la oferte de 6 lei/oră/agent pază. Am mai povestit despre aceasta în postarea „Autorităţile statului încurajează evaziunea fiscală?”. Nu mai intru în amănunte.

          Cert este că, o oarecare firmă de pază, câştigă licitaţia şi aduce cu sine pe agentul „X”  care nu a făcut o pregătire înainte de a intra în serviciu şi care este „plantat” în postul de pază pe criteriul „Noi am adus omul, voi aţi adus banii?”. 

          Câţi dintre dumneavoastră, mergând la serviciu dimineaţa, nu aţi observat acele microbuze care transportă spre Bucureşti, venind din diverse sate sau comune, agenţi de pază înghesuiţi şi transpiraţi după o călătorie fantastică spre obiectivele unde aceştia muncesc?

          Îi vedeţi la capăt de linie, somnoroşi, nebărbieriţi, mirosind a te miri ce, înjurându-se şi vorbind tare colorat şi toate acestea la o sfântă cafea savurată dintr-un pahar de plastic, cumpărată cu 1 leu de la un automat prăfuit din staţia RATB.

          Cum poate un colos ca MEGA IMAGE să se aştepte la calitate de la astfel de agenţi de pază?

          Aici nu este vina agenţilor de pază. Aici vorbim despre vina cumulată a celor care nu analizează temeinic ofertele primite, a celor care nu instruiesc personalul din serviciul de pază, a celor care vor sa facă bani mulţi şi repede oferind salarii de mizerie pentru muncă până la limita puterilor, a celor care se joacă cu destinele oamenilor prin neîncheierea contractelor de muncă echitabile, a neplătirii asigurărilor şi a multor alte cauze.

          Ştiaţi că un agent de pază munceşte în medie 240 de ore pentru un salariu de 800 lei pe lună?

          Viaţa este grea şi de multe ori nedreaptă.

          În cazul prezentat, nu îl învinuiesc pe domnul agent LIXANDRU PETRE pentru comportamentul său, ci pe cei care trebuiau să îl pregătească pentru executarea serviciului de pază. Dar, pentru aceasta, trebuie să existe în cadrul societăţii de pază oameni care să se şi priceapă la pregătirea personalului înainte de intrarea în serviciu. Trebuie să existe oameni care să cunoască importanţa controalelor inopinate, oameni care să remedieze orice neajuns, oameni care să aibă simţul datoriei şi onoarei şi oameni care să aprecieze adevărata valoare a personalului din subordine.

          Agenţii de pază, în proporţie considerabilă, trebuie supuşi unui proces de modelare şi învăţare a unor noţiuni. Se pleacă de la portul ţinutei şi se ajunge la diverse forme de manifestare a comportamentului în timpul serviciului. Pentru a ajunge la rezultate bune, trebuie acţionat cu tact şi răbdare.

          Tot ce am spus până acum este o utopie.

          Va curge multă apă pe Dâmboviţa şi vor trece mulţi ani până vom vedea astfel de lucruri înfăptuite...
   

        Dumnezeu să ne ajute şi să ne apere!