Prefaţa unei cronici anunţate

          Paza bună trece primejdia rea!

         Sub acest titlu, vor fi publicate periodic, într-o pagină special destinată, diverse articole despre firmele de pază din România.

         Aceste informări sunt destinate în primul rând persoanelor fizice şi juridice care intenţionează să apeleze la serviciile unei astfel de societăţi de profil.

         Aici vor fi publicate listele proceselor în care sunt implicate aceste firme de pază, trimiteri la diverse site-uri care au dezvăluit gravele abateri de comportament şi executarea serviciilor de pază ori aspecte legate de moralitatea conducătorilor acestor societăţi.

         De asemenea, voi posta analize pertinente şi logice desprinse din situaţia acestor firme, firmele conexe care au legătură cu acestea şi reclamaţiile care le vizează.

         Într-o pagină separată,  va fi postat, pentru uzul dumneavoastră un mic dicţionar de termeni juridici. Acest dicţionar, are menirea de a vă uşura înţelegerea anumitor termeni care vor apare în aceste articole. Tot la această pagină va fi publicat şi link-ul care face trimitere la pagina de unde a fost procesată informaţia referitoare la definiţiile termenilor despre care se face vorbire.

         De ce fac acest lucru?

         Este corect ca viitorii beneficiari de pază să nu fie orbiţi de strălucirea şi lauda de sine ilustrată de aceste firme în paginile web aflate în proprietatea lor. Important este ca înainte de a contacta o firmă de pază aceasta să fie „periată” de viitorul beneficiar al serviciilor oferite atât de generos de aceste societăţi.

         De câte ori, unii agenţii ai acestor firme nu au comis abuzuri şi exces de zel care, prin acţiunile lor, au încălcat flagrant drepturile cetăţenilor stabilite prin Constituţia României? Aici mă refer, în special la „Libertatea individuală - Art. 23(2) -  Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.” şi „Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică - Art. 22(2) - Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”

          De câte ori, unele societăţi de pază îşi bat joc de proprii angajaţi şi de Statul Român? Pentru un profit mai consistent, aceste firme nu încheie contracte de muncă corecte în raport cu munca depusă şi, drept urmare, nu plătesc impozitele aferente Statului Român. 

          Angajatul de rând este cel care suferă într-un final. Cât despre ceilalţi, patronii firmelor de pază şi slujbaşii Statului, se înţeleg, uneori, între ei la „una mică”. Credeţi că la astfel de societăţi calitatea serviciilor de pază este cea promisă? Eu unul mă îndoiesc.      

          Tot aici, vor fi publicate trimiteri către dovezi care vor fi sub formă de clipuri video, imagini foto sau documente care să susţină şi să dovedească că veridicitatea acestor articole. 

          Articolele care vor fi postate nu urmăresc să defăimeze sau să aducă atingere unei persoane fizice sau juridice. Ele nu sunt rău intenţionate şi au ca scop reducerea riscului de înşelare a încrederii consumatorului de pază şi creşterea calităţii serviciilor oferite de societăţile de profil. 

          Dacă, la un moment dat, va consideraţi nemulţumit de serviciile primite de la o societate de pază sau aţi fost agresat ori supus unui tratament degradant de un angajat al unei societăţi de pază, vă  rog să transmiteţi prin e-mail unomindignat@gmail.com istorisirea necazului dumneavoastră.

          Trebuie să aveţi în vederea faptul că nu pot da curs relatărilor dacă nu aveţi dovezi sau dacă nu pot obţine aceste dovezi.

          Indignatul de pe stradă lucrează doar cu adevărul absolut.

Agentul de pază care execută serviciul „după ureche”

          În România, firmele de pază au luat o amploare fără precedent în ultimii ani. Este un lucru benefic pentru că cei care apelează la serviciile acestor societăţi pentru că au de unde alege şi îşi pot impune propriile standarde de calitate a serviciilor pentru care plătesc. Acest lucru se întâmplă doar teoretic pentru că din punct de vedere practic, lucrurile stau altfel. Dar ce se întâmplă oare când în locul serviciilor promise, beneficiarii primesc doar prestaţii de „toată jalea”?

          Un exemplu edificator este cel trimis de un cititor al cinstitului meu blog şi al înţepătoarelor sale postări.

          Amicul meu, indignatul cititor, îmi relatează cu lux de amănunte toată tărăşenia, punându-mi la dispoziţie dovezi care nu pot fi contestate. Dar, ce s-a întâmplat de fapt?

          Omul, a mers în data de 02.03.2013 la ora 13.30 la magazinul MEGA IMAGE – CRÂNGAŞI de unde a cumpărat o sticlă de whisky Macnair’s. A plătit-o la una din casele de marcat şi urma să iasă din magazin.

Domnul agent de pază LIXANDRU PETRE

          În acel moment casiera strigă: „Paza, … Caietul!”. Agentul de pază, care este angajat al societăţii de pază DELTA FORCE SOLUTIONS (conform înscrisurilor de pe uniforma sa), soseşte conştiincios cu un registru şi un pix pentru a nota datele sticlei de whisky cumpărată de client. Datele i le-a comunicat casiera care a încasat contravaloarea produsului. Agentul în cauză nu a înţeles codul comunicat de casieră şi ca să-şi facă treaba, „aşa cum scrie la carte”, a luat sticla de băutură din sacoşa clientului şi a început să-şi noteze codul produsului.
          Întrebarea este: „Cum îşi permite agentul de pază să caute în sacoşa unui client fără a-i cere consimţământul pentru aceasta?” Oare acea sacoşă (geantă, poşetă, după caz) nu este proprietatea exclusivă a celui ce o deţine cu deplin drept?

          Urmarea? Clientul s-a supărat foc şi a reproşat agentului de pază că nu îşi cunoaşte meseria. Mai mult decât atât, omul a început să-i „predea” un curs scurt despre modul de executare a serviciului şi comportamentul în diferite situaţii, lucru care l-a pus în inferioritate pe agentul de pază care nu prea ştia ce are de făcut. Apoi, ca să fie „tacâmul complet”, i-a solicitat agentului de pază neinstruit să-şi cheme pe şeful de tură pentru a-l înştiinţa şi pe acesta despre cele întâmplate. 



 Şefa de tură căreia i s-a reclamat situaţia

          Soseşte şeful de tură, o doamnă minionă cam de 1,45 m, simpatică ce-i drept, dar fără autoritate. Amicul meu nemulţumit îi relatează cele întâmplate, fapt care atrage din partea „şefei” o mulţime de scuze şi de regrete.

          Omul nostru nu este mulţumit doar cu aceste păreri de rău, drept pentru care, solicită ca aceasta să facă o informare (raport) către şeful său ierarhic cu privire la cele întâmplate. Ca să o impulsioneze, promite că va informa el personal conducerea DELTA FORCE SOLUTIONS despre incident. De asemenea, amicul indignat, o informează pe şefa agentului că va verifica dacă aceasta i-a respectat doleanţele.

          Peste câteva ore, omul se întoarce la magazin şi după ce a cumpărat câte ceva, merge la şefa de tură şi o întreabă dacă a raportat incidentul. Întrebarea primeşte un răspuns pozitiv. La fel de pozitivă este şi recunoaşterea faptului că agentul, şi nu numai el, nu este instruit.

          Din discuţia post-incident, cu agentul de pază implicat, domnul PETRE LIXANDRU, reiese că acesta a greşit regretabil.

          Pe tot parcursul discuţiilor, există o abundenţă de scuze şi fraze ca „Nu se va mai întâmpla…” sau „Am greşit, recunosc. Asta este!”

          Dovada celor afirmate, este prezentă într-un material video: Click aici. Filmul recunoasterii faptelor prezentate  
          Din păcate, acesta nu este un incident izolat. Dacă aveţi curiozitatea să căutaţi pe Google sau pe alt motor de căutare astfel de incidente, veţi fi uimiţi câte astfel de situaţii pot exista. Aceste întâmplări, încep de la o postură şi o conduită demnă de catalogarea „bătaie de joc” şi se termină cu încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare.

          Ce părere aţi avea dacă la societatea pe care o conduceţi, aţi avea un agent de pază ca şi domnul din imagine? Multumesc pentru poză cinstitului blog http://mielu007.wordpress.com/ al domnului MIELU007.

          Dar oare de ce se întâmplă asemenea lucruri?

          În primul rând, beneficiarii serviciilor de pază, cum este cazul celor de la MEGA IMAGE, organizează licitaţii pentru achiziţionarea acestor servicii. Scopul declarat este îmbunătăţirea serviciului de pază.

          Din informaţiile pe care le deţin în acest moment, preţul pentru serviciul de pază de la MEGA IMAGE se situează la o valoare situată sub 7 lei/oră/agent pază, criteriul de selecţie a ofertelor fiind „preţul cel mai scăzut”. Astfel, o mulţime de firmuliţe, care nu au cine ştie ce dotare sau bază umană de selecţie, se prezintă la aceste licitaţii şi ofertează din greu cu preţuri fără acoperire, ajungându-se şi la oferte de 6 lei/oră/agent pază. Am mai povestit despre aceasta în postarea „Autorităţile statului încurajează evaziunea fiscală?”. Nu mai intru în amănunte.

          Cert este că, o oarecare firmă de pază, câştigă licitaţia şi aduce cu sine pe agentul „X”  care nu a făcut o pregătire înainte de a intra în serviciu şi care este „plantat” în postul de pază pe criteriul „Noi am adus omul, voi aţi adus banii?”. 

          Câţi dintre dumneavoastră, mergând la serviciu dimineaţa, nu aţi observat acele microbuze care transportă spre Bucureşti, venind din diverse sate sau comune, agenţi de pază înghesuiţi şi transpiraţi după o călătorie fantastică spre obiectivele unde aceştia muncesc?

          Îi vedeţi la capăt de linie, somnoroşi, nebărbieriţi, mirosind a te miri ce, înjurându-se şi vorbind tare colorat şi toate acestea la o sfântă cafea savurată dintr-un pahar de plastic, cumpărată cu 1 leu de la un automat prăfuit din staţia RATB.

          Cum poate un colos ca MEGA IMAGE să se aştepte la calitate de la astfel de agenţi de pază?

          Aici nu este vina agenţilor de pază. Aici vorbim despre vina cumulată a celor care nu analizează temeinic ofertele primite, a celor care nu instruiesc personalul din serviciul de pază, a celor care vor sa facă bani mulţi şi repede oferind salarii de mizerie pentru muncă până la limita puterilor, a celor care se joacă cu destinele oamenilor prin neîncheierea contractelor de muncă echitabile, a neplătirii asigurărilor şi a multor alte cauze.

          Ştiaţi că un agent de pază munceşte în medie 240 de ore pentru un salariu de 800 lei pe lună?

          Viaţa este grea şi de multe ori nedreaptă.

          În cazul prezentat, nu îl învinuiesc pe domnul agent LIXANDRU PETRE pentru comportamentul său, ci pe cei care trebuiau să îl pregătească pentru executarea serviciului de pază. Dar, pentru aceasta, trebuie să existe în cadrul societăţii de pază oameni care să se şi priceapă la pregătirea personalului înainte de intrarea în serviciu. Trebuie să existe oameni care să cunoască importanţa controalelor inopinate, oameni care să remedieze orice neajuns, oameni care să aibă simţul datoriei şi onoarei şi oameni care să aprecieze adevărata valoare a personalului din subordine.

          Agenţii de pază, în proporţie considerabilă, trebuie supuşi unui proces de modelare şi învăţare a unor noţiuni. Se pleacă de la portul ţinutei şi se ajunge la diverse forme de manifestare a comportamentului în timpul serviciului. Pentru a ajunge la rezultate bune, trebuie acţionat cu tact şi răbdare.

          Tot ce am spus până acum este o utopie.

          Va curge multă apă pe Dâmboviţa şi vor trece mulţi ani până vom vedea astfel de lucruri înfăptuite...
   

        Dumnezeu să ne ajute şi să ne apere!